Muzeul Jucariilor din Salzburg

In urma cu cateva zile am facut o calatorie la Salzburg, impreuna cu copiii, pentru a iesi un pic din rutina si cotidian. Si cum, de cand suntem parinti, nu prea mai avem prioritate in a ne alege preferintele inaintea copiilor nostri,  am ajuns ca unul din obiectivele noastre sa fie Muzeul Jucariilor.

IMG_4280

IMG_4284

 

De ce sa mergem la muzeu? m-au intrebat copiii. Trebuie sa recunosc ca a durat un pic pana sa formulez un raspuns decent, care sa le si comunice ceva. Mergem la muzeu pentru ca doar acolo mai putem vedea obiecte si lucruri vechi, care au o poveste demna de tinut minte si de spus mai departe. Vizitam un muzeu ca sa aflam  de unde venim, pe umerii caror uriasi stam noi astazi, ca civilizatie, de putem vedea un orizont atat de larg, de indepartat si de impresionant. Pentru ca ceea ce suntem noi nu ne datoram doar noua insine, ci multor, multor oameni si eforturilor lor de a munci, de a crea si realiza ceva care a influentat in mod decisiv lumea in care traim astazi. Ce vedem la muzeu e o parte din noi, e cresterea noastra acolo, e un pas pe care altii l-au facut pentru noi. Si, pentru ca inca sunt muzee, ar trebui sa fim foarte recunoscatori.

In istoria omenirii, joaca si jucariile au avut un rol important, atat in viata copiilor, cat si in cea a adultilor. Copiii isi inventau activitati si jocuri cu elemente naturale, iar adultii au creat diverse jocuri de gandire, unele din ele, precum sahul, dainuind pana astazi.

IMG_4356

Pana la extraordinara dezvoltare industriala a secolului XX, jucariile create cu scop definit erau accesibile doar celor foarte bogati, evident, insa creativitatea si imaginatia nu tin de situatia financiara, asa ca bucati de lemn cu forme mai deosebite au servit la fel de bine ca papusi, soldati, animale sau elemente de construit.

IMG_4361

Muzeul Jucariilor de la Salzburg e organizat mai degraba ca un loc de joaca mai mare, decat ca muzeu auster, plin de vitrine pe care ai voie doar sa le privesti. Bineinteles, obiectele de muzeu sunt si aici protejate, insa spatiile respective sunt incorporate unor locuri de joaca tematice : in zona papusilor, copiii pot vedea expuse diferite modele de papusi vechi, iar alaturi sunt rafturi si cosuri cu diverse papusele moderne, cu  hainute si alte accesorii, cu care se pot juca.

IMG_4359

Tot in zona papusilor sunt colectii frumos organizate, de casute de papusi, care mai de care mai frumoase , cu deosebit de multe detalii si care inca rezista surprinzator de bine si ispitesc la joaca pe vizitatori.

 

Jucarii textile si de plus, de acum zeci de ani, umplute cu paie sau lana si probabil create manual, zambesc trist din spatele geamurilor, parca stiind ca nu vor mai putea niciodata sa concureze cu explozia de culoare, de texturi si materiale din care sunt create plusurile din zilele noastre. Cu toate acestea, pentru ca au rezistat atatia ani, tare cred ca au fost iubite si pretuite la vremea lor, de copii care au crescut frumos alaturi de ele.

Cea mai impresionanta colectie a muzeului este cea de locomotive si trenulete din metal, organizata pe perioade din ultimul secol. Intr-o zona anume a fost construit un spatiu plin de diorame, specific  zonei montane a Austriei, un orasel plin de cladiri, oameni si vegetatie, de-a lungul lui fiind o cale ferata pe care merge un tren, in rastimpuri. Detaliile dioramelor si ale machetelor folosite sunt impresionante, e un punct fascinant din muzeu, pentru colectionari castigati de finete.

 

Bineinteles, alaturi de aceste trenuri si locomotive din metal, surprinzator de bine intre tinute, isi au locul lor sinele si traseele din lemn de la Brio, cu care si copiii nostri se joaca fascinati timp de multe ore acasa sau pe unde le intalnesc.

IMG_4327

De asemenea, exista o zona in care tehnologia moderna are locul ei, sinele si masinutele cu telecomanda Carrera Strax pot fi folosite de micii pasionati, de cele mai multe ori contra unei taxe de 5 euro/30 minute, dar in unele zile aceasta activitate este gratuita, intre anumite ore de vizita.

IMG_4387

Tot intre colectiile de seama ale muzelui sunt jucariile mici-mici, e mult spus miniaturale, sunt tot felul de obiecte deosebit de marunte, lucrate in ceramica sau lemn, de la personaje umane si animale, pana la obiecte din gospodarie sau din uzul uman. Pentru aceste serii si tablouri, sunt puse la dispozitie lupe uriase, cu care se pot analiza detaliile, la o dimensiune acceptabila. 🙂

IMG_4391

Intre jocurile de rol sunt si jucarii de plastic si din lemn, cu care copiii se pot juca de-a magazinul, vanzand si cumparand unii de la altii. Alaturi, nu departe, se pot admira seturi din metal, plastic si lemn, foarte vechi, realizate fidel dupa obiecte si magazine din vremurile respective.

IMG_4385IMG_4386IMG_4383

In zona senzoriala moderna sunt camera umbrelor, cu surse de lumina, discuri rotitoare si paravane uriase, pe care se pot proiecta si observa fascinante dansuri de umbre.

Tot in spectrul senzorial, a fost creata o zona frumoasa, cu trasee cu bile de sticla  – marbles ( fiecare copil primeste la intrare cate o asemenea bila, mare, pe care o poate pastra si lua cu el acasa la final), cu un urias dispozitiv cu tevi metalice, care canta melodios, cand bila de sticla ajunge in dreptul lor, zona de mers pe diverse punti in echilibru, joaca cu oglinzi, joaca in nisip.

IMG_4290

O parte tare indragita de copiii nostri a fost sectorul povestilor, plin cu casute din lemn, gandite si decorate cumva in spiritul povestilor pe care le gazduiesc, pe drept cuvant, pentru ca in fiecare casuta sunt dispozitive audio, difuzoare mari pe care copiii si le puteau pune la ureche, pentru a asculta povestile, stand intinsi si mai ales  linistiti in interiorul casutei.

 

Strategic asezat in apropiere e un tobogan, care face legatura intre doua etaje, ca un pasaj de coborare in mod normal, dar care deseori ajunge una din activitatile de miscare preferate, copiii urcand de zeci de ori scarile, doar pentru a cobori imediat iar pe tobogan. Cand apar primele semne de oboseala, casutele de poveste de care va spuneam mai sus ofera spatiul ideal pentru a-ti trage nitel sufletul, in tonuri de poveste.

IMG_4310IMG_4315

In unele zile se organizeaza diverse activitati tematice, creative, teatru de papusi, iar orarul acestora e anuntat de regula pe site-ul muzeului.

Evident ca in tot acest carusel de atractii si activitati sunt cateva oaze de liniste, atat pentru parinti, cat si pentru copii – spatii de joaca pentru bebelusi, dotate cu jucarii din lemn moderne ( cred ca am vazut si un curcubeu din lemn, intre multe jucarioare de calitate…), un loc in care se poate servi un ceai sau un pahar de apa, un spatiu de biblioteca generos, cu canapele si saltele asezate pe podea, unde copiii pot frunzari carti frumoase, singuri sau alaturi de parintii lor. Am profitat si noi de un mic ragaz, in care am citit trei carti tare frumoase…

IMG_4395IMG_4397

 

De apreciat personalul muzeului, care actioneaza ca niste strajeri tacuti, de fiecare data apar discret si pe nesimtite in zonele din care copiii pleaca sa exploreze mai departe, iar ei raman si pun jucariile, cuburile si papuselele intr-o ordine primitoare pentru viitori mici musafiri.

Daca e sa reprosez ceva sau sa imi exprim si eu un pic nemultumirea sau sugestiile inspre mai bine, acest lucru ar fi lipsa spatiului de jocoteca, jocurile de masa, exemple de jocuri vechi si foarte vechi, in editii rare, dar deosebit de frumoase, pe care pana si eu le mai intalnesc uneori in peregrinarile mele dupa jocuri de calitate.

Cu toate acestea, vizita la Muzeul jucariilor din Salzburg a fost un succes, copiilor le-a placut, ei au fost mai putini critici decat mine, au exploatat la maxim resursele gasite acolo, ceea ce ma face si pe mine sa cred ca suntem mai bogati cu o experienta frumoasa!

IMG_4398

Daca ajungeti in Salzburg, nu-l ratati, e pe Bürgerspitalgasse 2, chiar in centrul istoric al orasului ( dati de el si fara sa-l cautati, daca doriti sa vizitati orasul vechi). Biletele de intrare sunt accesibile, pentru o familie, indiferent de numarul de copii, intrarea costa doar 9 euro. Mai multe detalii gasiti direct pe site-ul muzeului, http://www.spielzeugmuseum.at/index.php?id=830 .

Spor la joaca, sa crestem mari si frumosi!

( Calitatea fotografiilor nu e exceptionala, nici macar satisfacatoare, insa ne-am bucurat ca am avut permisiunea sa fotografiem, chiar si fara blitz…)

 

 

 

 

 

Advertisements

Feuer und Flame – Huch&Friends! Haideti la gratar!

Pentru ca tot e open season la vacante si iarba verde, am acceptat invitatia la gratar din partea firmei Huch&Friends, Feuer&Flamme ( creat de Stefan Dorra si Manfred Reindl, editie 2013) si incercam sa va poftim si pe voi! 🙂

Este un joc de indemanare, dexteritate si rabdare, recomandat de la 5 ani, pentru 2 pana la 5 jucatori.

Piesele din lemn sunt foarte mari si frumoase, penseta e uriasa, relativ usor de folosit de copii – seamana cu pensetele de la Make’n Break Challenge.

De altfel,atat in jocul acesta, cat si la Challenge Make’n Break/Ravensburger si Totem Zen/ Djeco se intalneste acelasi principiu de joc, de motricitate fina si precizie, ramane la latitudinea parintilor si copiilor sa aleaga care din jocuri le-ar placea, tinta educativa e aceeasi. Noua ne plac toate trei si le pastram in jocoteca familiei pentru multi ani, cu siguranta!

 

Singurul mic repros pe care l-as aduce editiei jocului de la Huch! este designul cutiei, mult prea intunecat si nepotrivit pentru ceea ce ofera, inclusiv pentru ideea jocului in sine.

Daca intalniti pe undeva jocul acesta, dati-i o sansa, s-ar putea sa va cucereasca!

VINEREA DE CREATIE – Charley Harper, ilustrator realist minimalist

 

Unul din cele mai frumoase jocuri de memorie intalnite de mine pana acum ( sunt optimista, Ich lasse mich überraschen, mereu e loc de noi si noi surprize si incantari) este jocul ilustrat de Charley Harper(1922-2007) .

De fapt, este o intreaga colectie in miniatura, cu ilustratii celebre ale artistului, realizate prin diferite tehnici, in special prin serigrafie (procedeu de imprimare pe suprafeţe netede care constă în aplicarea pe materialul pe care se imprimă a unui strat de cerneală printr-un şablon cu decupări acoperite cu o sită fină) si litografie (metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor, prin utilizarea de negative).

Charley Harper are un alt fel de a privi natura. Ilustrand lumea din jur timp de sase decenii, a creat mii de lucrari uimitoare, curajoase care reusesc sa-si pastreze eleganta si, in acelasi timp, sa fie amuzante si placute. A dezvaluit aspecte unice ale modelelor sale, alese din fauna si viata salbatica, stilizand forme geometrice intr-un curent pe care el insusi l-a definit “realism minimalist”.

Astfel, artistul capteaza esenta subiectilor sai cu cat mai putine elemente vizuale posibil. Cand i s-a cerut sa isi descrie stilul vizual unic, Charley a raspuns:

“Cand privesc un model din natura sau din viata salbatica, nu vad pene in aripi, ci doar numar aripile. Vad forme deosebite, combinatii de culori, texturi, modele, comportamente fascinante si, pornind de aici,  posibilitati nesfarsite pentru a crea imagini interesante. Privesc imaginea ca pe un ecosistem in care toate elementele sunt interconectate, interdependente, perfect echilibrate, fara excluderi sau parti nefolosite; si in asta consta atractia picturii – intr-o lume a haosului, pictura este un dreptunghi mic in care artistul poate crea un univers ordonat.”

Nadajduiesc ca aceste detalii v-au cucerit, asa cum au facut-o in ceea ce ma priveste. Daca nu, mai apelez la ceva, in incheiere. Enjoy!  🙂

 

VINEREA DE CREATIE – Marcus Pfister – Was macht die Farben bunt?

Una din cartile care vorbesc mult prin imagini, iar cuvintele vin doar sa completeze usor magia ilustratiilor este cartea “Ce face culorile sa aiba culoare?”, de Marcus Pfister, cunoscut autor de carti pentru copii, foarte prolific, asa incat pana la aparitia cartii acesteia in 2011, mai scrisese inca 49 de alte carti, inca din 1986. Intre cele mai cunoscute sunt cele cu Pestisorul-Curcubeu, desi mai sunt alte cateva comori care merita descoperite si indragite.

Tehnica artistica nu e foarte complicata, ba chiar e banal de simpla, ceea ce face ca simplitatea si frumusetea desenelor sa vorbeasca direct inimii copiilor. Textul e in versuri, oferind copiilor posibilitatea de a se juca de-a filosofia prin intermediul unor simple intrebari, pline de candoare, de altfel, despre marile taine din jurul nostru. Las mai bine cartea sa vorbeasca de la sine!

Ar fi de dorit aducerea cartii si in limba romana, chiar daca poate prin traducere s-ar pierde rima, intrebarile au aceeasi profunzime, iar ilustratiile sunt de vis!

JOCUL DE MARTI – SUDOKU

Probabil ca toti am auzit de sudoku, un joc de gandire, cu multe cifre si patratele, ceva plictisitor si … pentru pensionari. Si pentru oameni fara internet. 🙂  Incerc astazi sa demontez putin aceste prejudecati si sa va ispitesc sa incercati jocul si mai ales sa il prezentati si copiilor vostri, sub o forma sau alta.

Pentru inceput, ce este sudoku, explicat clar si concis? Este un joc in forma de grila, cu 9 randuri si 9 coloane. In grila sunt 9 patrate, numite si regiuni. Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. De aici vine si denumirea jocului, de origine japoneza : ji wa dokushin ni kagiru, care se poate traduce prin “cifra trebuie să fie unică” sau “apare o singură dată”. Jocul a devenit popular in Japonia in anii 80 si doar in 2004 a ajuns in Marea Britanie, adus de Wayne Gould, un pensionar neozeelandez (v-am spus, da? 🙂 ) , de unde s-a bucurat treptat de succes si in civilizatia vestica.

La prima vedere, soluțiile par simple, dar opusul este adevărat. Dificultatea jocului Sudoku nu este determinată doar de numărul de câmpuri ascunse, ci de interdependența dintre ele, care poate fi foarte complexă. Pentru ca jocul sudoku să aibă doar o singură soluție, trebuie să aibă completate minimum 17 cifre. Sudoku cu 16 cifre introduse nu sunt cunoscute. Însă faptul, că puzzel-ul are dinainte introduse doar 17 cifre nu înseamnă că trebuie să fie mai greu decât vreunul cu mai multe cifre introduse dinainte. Cam asta e, pe scurt, jocul clasic de sudoku.

Cu toate acestea, cineva s-a gandit ca grila alb-negru de 9×9 poate fi imbunatatita, colorata, pentru a fi atractiva si pentru copii, pentru doamne 🙂 si pentru persoane creative si mai pline de viata, in general. Sa vedem ce-a iesit.

Pentru copiii cu totul incepatori in ale jocului sudoku, am intalnit un caietel cu diferite exercitii , in care locul numerelor pot fi diverse figurine, culori, forme, litere, iar grila este simpla, de 4×4.

Dupa explicarea regulilor si deprinderea acestora in jocurile de pe foaie, primul joc introdus in rutina copiilor a fost  ZooDoku, produs de Erzi, cu grila de 6×6 .

Sunt 36 de piese din lemn – 6 bucati din 6 animale diferite, ca forma si culoare, asa incat copiii se pot orienta in timpul jocului atat dupa contur, cat si cromatic. Caietul de exercitii propuse ofera o sumedenie de variante, pe care sunt desenate contururile figurinelor fixe. Regula e aceeasi, pe siruri, coloane si in regiunile dreptunghiulare de 6 nu trebuie sa se repete cele 6 figurine.

Unul din cele mai frumoase jocuri de sudoku vazute de mine este ColorKu, daca il intalniti, luati-l, e un joc mult prea frumos, ca sa nu fie pastrat si exploatat la maxim!

Inca un joc, din aceeasi categorie, a jocurilor nepretuite si realizate cu un strop de arta, este varianta Sudoku de la Remember. Piesele sunt imprimate fata-verso, cu cifre pentru jocul clasic si cu diverse modele, deosebit realizate.La fel, instructiunile ofera mai multe variante  de joc.

Dincolo de jocul clasic, jucat dupa reguli, aceste minunatii de piese si pattern-uri speciale se pot exploata grozav in activitati libere cu copiii, in jocuri de simetrie in oglinda, chiar in cutia proprie se pot aseza piesele, asa incat sa iasa modele dragute.

In final, cand ne saturam de atata arta, frumusete si culoare si nu vrem decat sa ne deconectam de la stresul cotidian, tot la jocul clasic ajungem, sobru, aerisit si cu provocarea logica pregatita. 🙂

Daily Tetegraph  scria  : „Sudoku e un joc care te prinde imediat in mrejele lui. Pur si simplu creeaza dependenta. Pentru inceputul secolului XXI, Sudoku este ceea ce a fost cubul Rubik in anii ’70.“  Ramane sa vedeti acum daca e valabil si in cazul vostru, noi ne declaram deja cuceriti, toate jocurile din imagine sunt ale noastre (mai putin ColorKu, pe care si azi regret ca l-am lasat sa plece)  si le jucam cu mare drag !