Carti speciale – cartile puzzle

In galeria noastra, a cartilor asa-zis speciale, desi toate cartile pot fi mari comori, prin mesajul adanc si pretios si prin ilustratiile pe care le raspandesc in lume, cu aripile lor de hartie, mai adaugam astazi o categorie deosebita.

Dupa ce am scris despre cartile de cautare , cartile de numarat , cartile …de actiune si cartile tridimensionale pop-up , am ajuns in biblioteca noastra si la raftul cu carti-puzzle. Am adunat cu drag peste 25 de carti puzzle de-a lungul anilor, cateva dintre ele arata asa:

 

carte_puzzle1

La prima vedere, pare o struto-camila nereusita, ca ori e carte, ori e joc, ori e puzzle, dar in realitate chiar e o combinatie reusita a textelor informative sau narative, facand ca interactiunea cu cartea sa nu fie una pasiva, prin lectura, ascultare si urmarire a imaginilor, ci una foarte implicata, copiii avand ocazia sa se joace cu imaginile, fiind atenti la detalii si reusind sa retina multe aspecte, pentru ca e nevoie de atentie si concentrare, pentru a putea reface imaginea puzzle.

Rezolvarea unui puzzle nu este doar o joaca de copii, desi asa pare. Un puzzle presupune niste provocari care modeleaza treptat personalitatea unui copil intr-un mod incredibil, ii formeaza atentia, rabdarea, spiritul de ordine, tenacitatea de a duce o sarcina pana la capat, asadar mici jocuri pot duce catre realizari mari, pe termen indelungat.

Toate aceste ganduri ne apartin noua, adultilor 🙂 si ne motiveaza sa introducem in meniul educational al copiilor si acest ingredient deosebit. In ochii lor, sunt carti frumoase, cu jocuri si provocari interesante, pe care le prezentam incet, la inceput doar lecturand textele sau privind imaginile. Ne-a fost de ajutor cand am intalnit o carte-puzzle a carei personaje erau prieteni cunoscuti din alte carti pentru copii, asa cum a fost in cazul personajelor din cartea Farmyard Tales, de la Usborne, al soricelului Leo Lausemaus sau al domnului Pettersson. Altadata, ne-am bucurat de cartile de cautare si de imaginile lor aglomerate si pline de detalii minutios desenate, gata sa se lase descoperite de ochisori curiosi.

 

carte_puzzle1_03

Dupa aceea, am inceput sa desfacem piesele de puzzle, prinse stabil in foile cartonate ale cartilor si am descoperit ca sub unele puzzle-uri sunt imagini identice cu cele de pe puzzle-uri, pentru a oferi o orientare, in cazul in care refacerea imaginii se dovedeste mai dificila ( dar va garantez ca, dupa ce un copilas se obisnuieste cu acest gen de activitati si face un puzzle o data, curand nu va mai avea nevoie de imaginea-suport).

 

carte_puzzle1_02

Sunt si carti-puzzle pentru copiii mai mari, nu doar pentru toddleri si prescolari.

carte_puzzle1_04

Una din ele – OMUL, aparuta la editura Litera – mi-a placut in mod deosebit, e si putin mai complexa, cu planse cu mai multe piese, dar e si bine ilustrata si pe pagina alaturata puzzle-ului are informatii complexe si lamuritoare, asa incat se poate face o temeinica lectie tematica, doar prin intermediul jocului.

carte_puzzle1_05

carte_puzzle1_06

carte_puzzle1_07

carte_puzzle1_08

Pentru activitati artistice si creative, puzzle-urile cu fragmente din picturi celebre sunt ideale!   Boats, Cats si Clowns sunt minunate!

1

2

3

Chiar daca puzzle-urile de mici dimensiuni, cum sunt acestea din cartile-puzzle, si sunt ideale pentru lucrul individual, cartile acestea sunt solutia pentru o familie cu cel putin doi copii, asa cum este a noastra. Cand ne jucam impreuna, sunt mai multe variante pe care le avem : fiecare copil isi ia piesele de la cate un puzzle din carte, le zapacim bine, apoi facem concurs, pentru a vedea cine rezolva primul plansa puzzle! Pentru a complica putin lucrurile, amestecam toate piesele tuturor planselor din carte, apoi incercam sa facem impreuna plansele. Strategia de rezolvare, pe care am explicat-o copiilor inca de la varstele cele mai mici, este sa gasim piesele marginale, care au cate o latura dreapta, colturile fiind piese cu doua laturi drepte! Facem conturul planselor, apoi umplem imaginea in interior.

Dincolo de aportul educativ, in cartile puzzle planse stau ordonat, sunt relativ multe, in comparatie cu un joc de puzzle in cutie, si totusi ocupa loc minim in biblioteca.

Daca v-am deschis apetitul pentru acest gen de activitati, va incurajez sa cautati carti-puzzle, din fericire sunt multe carti minunate, care au aparut deja pe piata romaneasca, chiar si pe site-ul nostru puteti gasi cateva carti-puzzle.

Va dorim si noi spor la joaca si sa cresteti mari si cu drag de puzzle! ❤

 

 

 

 

Jocurile de memorie

In seria jocurilor educative de baza, adica fara a risca sa ne pierdem in jungla jocurilor pentru copii, stau jocurile de memorie, intr-o multitudine de forme si variante. Stimulul,  aportul intelectual pe care jocul de memorie il aduce gandirii copilului nu e unul tare zgomotos si cu artificii de incantare de la primele runde, dar lucreaza cu siguranta in ascuns, pas cu pas, pentru a ascuti atentia si agerimea copilului, capacitatea de a retine detaliile si insusirile unor imagini, de a le recunoaste cand le regaseste in alt loc si de a tine minte unde anume, in cursul jocului, a zarit o imagine sau alta. Pare sec si banal, insa capacitatea de memorare se formeaza cu atat mai mult, cu cat este stimulata prin aceste exercitii ludice.

Inca din primul an de viata, parintii joaca cu bebelusii o forma de joc de memorie, cea mai simpla, cand ascund ceva intr-o palma facuta pumn, duc mainile la spate, apoi le ofera iarasi copilului, cu un ” Unde-i??” plin de suspans si zambete, pentru ca acesta sa ghiceasca si sa isi aminteasca unde anume era jucarioara sau obiectul respectiv.

Unul din jocurile pentru perioada imediat urmatoare, adica de pe la 2 ani ( desi cifrele sunt orientative, nu e nimic batut in cuie, nu toti copiii se dezvolta in acelasi ritm), este jocul urmator:

dscf7597

Ideea jocului e simpla : se ascunde cate o figurina sub capacul rotund iar copilul va ghici ce figurina lipseste. La inceput se pot folosi trei-patru figurine, ca apoi sa creasca treptat complexitatea jocului. Copiii vor retine ce figurine sunt in joc, denumirea acestora, apoi se vor stradui sa isi aminteasca ce figurina era inainte si acum nu mai este, pentru ca este ascunsa. Fiecare runda castigatoare poate fi rasplatita cu cate o floricica rotunda din carton, desi noi am preferat sa jucam fara a aduna puncte.Figurinele sunt foarte frumoase si placute, sunt mari, din material cauciucat, nu exista pericol de inghitire sau de lovire pentru copilasi mai mici.

In etapa care urmeaza, am gasit un joc de memorie foarte interesant, de la Miniland, caruia i-am vazut posibilitatea de extindere a activitatilor, motiv pentru care l-am si achizitionat .

dscf7603

In afara de faptul ca are mai multe planse de joc – sunt 12 la numar – cu diverse motive si imagini, aceste planse sunt albe pe verso, lasand loc ca noi sa ne desenam, sa lipim si sa personalizam propriile noastre planse pentru joc. Si mai mult, sistemul se poate deschide, incap planse cartonate sau alte imagini, decupaje din revistele de la Kaufland, de exemplu, ori abtibilduri sau propriile noastre fotografii, pe care am dori sa le folosim la un moment dat, pentru joc de memorie tematic.

dscf7604

dscf7605

dscf7607

Si, pentru ca am vorbit de joc de memorie tematic, cu trecerea anilor si o data cu cresterea copilului, jocul de memorie devine din ce in ce mai complex si cu siguranta e nevoie de noi si noi variante si provocari in imagini.

In acest moment, noi avem in casa urmatoarele jocuri de memorie pentru uz personal ( cele care sunt pentru pagina si site-ul nostru de jucarii nu se pun la socoteala 🙂 ) :

dscf7602

Copiii nu vor sa joace mereu acelasi joc de memorie, prefera un joc sau altul, in functie de starea de moment, de preocuparile individuale sau pentru ca pur si simplu le plac imaginile dintr-un anume joc. Mai mult, am fost putin atenta cand am ales aceste teme, pentru ca au potential educativ foarte vast, jetoanele respective incita curiozitatea, necesita mai multe informatii si cunostinte si ridica la un moment dat intrebari despre ceea ce reprezinta ele. Astfel, printr-un banal joc de memorie, copiii se familiarizeaza cu opere artistice celebre, cu artisti si compozitori sau cu monumente si edificii din lume.

Jocurile de memorie pot fi jucate si in alt mod, decat in felurile prezentate mai sus. Joc de memorie tridimensional, de exemplu 🙂 : intr-o incapere, pe care copilul o va analiza bine inainte de a iesi scurt din camera, ceilalti jucatori vor schimba locul unui obiect, iar copilul care a iesit, revenind, va fi nevoit sa deduca ce anume arata altfel decat era cu cateva clipe mai devreme.

Un joc de memorie de gradina, il gandesc eu, desi poate fi folosit si in interior la vreun eveniment cu multi copii, o sarbatoare sau zi de nastere, este in felul urmator : sub boluri de unica folosinta se ascund perechi de obiecte ( 2 mere, 2 pere, 2 banane, 2 cepe si tot asa), iar copiii participanti vor juca jocul acesta in felul in care se joaca un memory cu jetoane, doar ca implica mai multa miscare, ceea ce e de dorit, daca e o zi insorita si placuta sau e multa energie care trebuie consumata cumva! 🙂

Evident ca toate jocurile exemplificate mai sus se pot crea acasa, se pot scoate la imprimanta imagini cu tot ce doriti, nu e musai sa cheltuim multi bani pentru a oferi copilului prilejul de a proba diverse jocuri de memorie. Important e sa ne implicam, ca adulti, in joaca lor si sa ne bucuram alaturi de ei, pentru ca ai nostri copii mereu imi spun ca jocurile sunt frumoase, dar e si mai frumos jocul cand sunt alaturi de ei si nu tot lucrez la computer sau “ma fac” ca sunt ocupata cu te miri ce. 🙂 Si, de ce sa nu recunosc, de cele mai multe ori si mie imi face bine sa ma decuplez de la stresul vietii de adult si sa particip ” pe bune”  la cateva serii de memory, ca… de cele mai multe ori  trebuie sa depun efort si sa ma concentrez, ca sa castig si eu cateva perechi,pentru a-mi salva onoarea, asa agili competitori am!

Ochi ageri si ținere de minte va doresc si voua ! ❤

PLACILE SENZORIALE (BUSYBOARDS) HANDMADE – jucarii tip Montessori, sigure si educative

Constat de o vreme incoace o anume agitatie in zona handmade a jucariilor, apar multe idei faine, preluate de peste ocean sau pline de originalitate, cert e ca in fiecare grup de parinti de pe facebook, cu tematica legata de universul copiilor, sunt si apar constant persoane care creeaza carti din fetru, jucarii crosetate amigurumi, figurine de argila care dau viata personajelor din cartile preferate, jucarii cu specific Montessori si Waldorf, curcubeie, planse cu activitati, coliere cu lapte matern, jucarii textile si personaje create fidel dupa desenele facute de copii  si asa mai departe. Sunt proiecte individuale, private, nascute din dorinta de a oferi jucarii deosebite propriilor copii, ca mai apoi sa se dezvolte initiative de business, ceea ce e firesc si normal intr-o societate de consum. Se gaseste orice, pentru toate gusturile, pentru toate buzunarele. Problema apare in momentul in care ne intrebam cat de sigure sunt aceste jucarii pentru siguranta copiilor care le vor folosi.

Ma refer in mod specific  la plansele cu activitati, numite si panouri sau placi senzoriale, busyboards, ma rog. La radacina lucrurilor stau inclinatia catre deprinderile practice, uzuale, pe care copilul si le va insusi in spatiul de acasa si conceptele de la baza acestor deprinderi : inchis- deschis, aprins-stins, sus-jos, mult – putin, incuiat – descuiat, tensionat- relaxat, tras- impins, activitati de motricitate : rotire, apasare etc, traseu cu bile, stecher si priza electrica (desi eu am evitat sa ii deprind pe ai mei cu acest lucru, pana dincolo de 7 ani), becuri.  In mod frecvent, aceste panouri sunt asociate cu zona Montessori, desi produsele finite isi pierd cu totul valoarea montessoriana, ramanand doar iluzia ca sunt jucarii Montessori.

2

Pe scurt, un material educativ Montessori e definit de cateva particularitati:

  1. ofera un control al erorii, copilul intelege singur si se poate autocorecta prin repetare si practica, fara a fi nevoie ca un adult sa intervina.
  2. izoleaza, particularizeaza in joc o singura caracteristica, cu care copilul lucreaza, asa incat copilul se va concentra doar asupra acestui aspect (forma,culoare, marime, sunet, mirosuri etc). Imaginile prezentate sunt reale, nu personaje din desene animate sau fiinte fantastice, cel putin pana la varsta scolara. Toate conceptele prezentate au un sens si o descoperire practica, numerele sunt asociate cu cantitati si multimi, literele nu sunt pur si simplu insiruite in forma unor abtibilduri, ci sunt asociate de cuvinte sau imagini care sa le desluseasca. O jucarie adaptata Montessori e aerisita, ordonata, nu bulverseaza, nu e haotica.
  3. e confectionat mai ales din fibre naturale, cu precadere lemn, textile, vopsite in culori non-toxice si finisate, asa incat sa nu puna in pericol siguranta sau sanatatea copilului, in timpul manipularii.

Cele mai multe busyboards pe care le-am vazut online ( fotografiile din acest articol sunt preluate de pe facebook, considerat spatiu public) incalca nu doar toate cele trei caracteristici Montessori ( maner de usa care nu deschide nimic, de exemplu)  – si e in regula, nu suntem toti adeptii acestui stil de educatie, nu conteaza ca nu sunt Montessori, sa zicem! -, dar mai ales incalca un certificat de conformitate pe care ar trebui sa il aiba toate jucariile si materialele care ajung la dispozitia copiilor. In cazul jucariilor handmade e iluzoriu sa ne asteptam ca aceste produse sa aiba efectiv si legal acest certificat, dar ar trebui, practic si neoficial, sa il poata trece oricand! Nu este deloc absurd ca jucariile  handmade pe care le ofer copilului meu sa fie cu totul sigure, indiferent daca le face bunica,vecina sau cineva necunoscut de pe net, care le vinde asa cum poate, din diverse motive si  imbolduri – aspectul legal e treaba fiecaruia, insa simtul de raspundere si responsabilitate e si treaba noastra, a celor care suntem potentiali cumparatori si clienti. Despre cerintele esentiale de siguranta in ceea ce priveste jucariile puteti citi aici si aici.

5

Prin urmare, in momentul in care pe o placa senzoriala apar elemente precum  tevi de scurgere, sine metalice pentru sertare, alarme puternice, balamale pentru usi si dulapuri, carlige si incuietori, iar produsul final e … “busy”, adica iti ia ochii de aglomerat ce e, te ispiteste sa te gandesti ca vei avea cel putin zece minute doar pentru tine, pentru ca micii pirati vor fi ocupati cu placa busy, asa cum promite! 🙂

1

Si totusi, cat de sigure pentru atins, strans in manute, bagat in gurita sunt aceste elemente? Sa nu uitam ca toate sunt de gasit in supermagazinele de constructii sau in pravaliile cu metalo-chimice din cartiere, la articole de scurgere, feronerie samd. Cele mai multe din aceste produse, chiar daca introduc un principiu bun, nu sunt indicate si potrivite pentru uzul copiilor! Becurile si luminitele folosite sunt puternice, desi unui adult nu i se pare, ganditi-va ca un copil le priveste de la cativa centimetri, daca sta cu nasul in activitatile plansei!  Alarmele audio sunt mult prea puternice si au prea multi decibeli pentru urechile copiilor, muchiile si colturile articolelor metalice sunt ascutite, colturoase, taie si zgarie usor, cele mai multe sunt unse cu un ulei industrial, care intarzie degradarea si ruginirea metalului (mirositi-le! stergeti-le cu un prosop de hartie, vor ramane urme de grasime si riscati sa si agatati servetelul in muchii), produsele de plastic sunt din materiale cu totul inadecvate manipularii lor de catre copii.  Va amintiti scandalul legat de compusii chimici ai sticlutelor pentru lapte? Situatia e identica in cazul jucariilor, pe care copiii pun mainile si cu care intra in contact ( unii compusi sunt volatili, miros, nici macar nu trebuie atinsi, ca sa fie deja nocivi!).

In mod normal, un parinte preventiv si grijuliu anticipeaza pericolele din spatiul domestic, pe care le-ar putea intampina un copil mai mic de varsta gradinitei, asa incat apeleaza la diverse sisteme de blocare a usilor dulapurilor, pentru a nu-si prinde mana copilul sau pentru a nu avea acces la produse toxice, blocheaza accesul toddlerului la tot ce prezinta un potential accident, incurajandu-l sa exploreze mediul in mod natural, pentru ca il stie in siguranta.

Ar fi ideal ca sub acest radar si prin furcile caudine ale vigilentei parentale sa intre si jucariile si materialele no name, handmade pe care le cumparam sau le cream noi insine pentru copii, indiferent daca sunt ai nostri sau ai altora!

Scopul acestui articol este unul pozitiv, de awareness si responsabilizare, atat a parintilor, cat si a micilor producatori privati, nu am intentia de a denigra sau ridiculiza creatiile nimanui. Siguranta copiilor ar trebui sa devina o prioritate, pornita din maturitate si respect, atat unii fata de ceilalti, cat si fata de copiii nostri.

Disclaimer : fotografiile exemplificative nu imi apartin, dar sunt publicate pe facebook in vederea comercializarii produselor, iar facebook  e considerat de asemenea spatiu public.

Ce poti face cu un dram de nebunie si cu inca unul de imaginatie

Este o vorba englezeasca, don’t judge a book by its cover, cu aplicatii largi . Daca o carte are desene frumoase si ochioase, ori naive si simpliste nu e neaparat pentru copilasi mici… Cu atat mai mult cu cat subiectul lecturabil al cartii e unul fantezist sau abstract. Copiii au nevoie de informatii reale, concrete pana la varsta prescolara, pentru ca informatiile acestea le stabilesc notiunile de baza, resorturile pentru universul care ii inconjoara. Prea mult abstract, prea multa fictiune poate sa ii debusoleze, sa ii faca confuzi , pentru ca nu e verificabil, palpabil.

Sa va spun si ce am patit eu acum ceva vreme. Copiii nostri aveau 3, 5, 7 si respectiv 8 ani jumatate. Eram in masina si ne jucam in timpul mersului, tot felul de jocuri cu intrebari – eu puneam intrebarile, dadeam indicii si ei raspundeau. Dupa ce i-am intrebat unde cresc merele, strugurii, bananele, smochinele, ananasul, kiwi si din ce in ce mai dificil, i-am intrebat unde cresc oile, dorind sa o dau in brainstorming putin cu ei, ca jocul era pe sfarsite de-acum. Mi-au raspuns :la ferma, la stana, la tara, corect, de altfel. Dar pentru ca pana atunci vorbiseram de fructe si copaci, le-am spus : Nuuu, oile cresc in copaci de oi, intai sunt mici ca niste oua de lana, apoi se fac miei, apoi oi si cand sunt coapte, vine ciobanul, le culege si le duce la stana. Daca e vant puternic, mai cad si oi crude, adica miei, si ciobanul ii ia si pe aia, ce sa faca!?… si am batut eu campii mult pe tema asta, ei erau cu ochii cat cepele, nu stiau daca am innebunit de tot sau totusi ar fi o samanta de adevar in treaba aia… Au negat: nuuu, mami, ca tu nu stii!!  de ce nu vedem si noi copacii de oi?, eu le spun ca sunt bine paziti, ca oile sunt scumpe, altfel ar culege toata lumea cate o oaie, un miel cand ar avea chef… Nuuu, nu e adevarat, dar asa… cu jumatate de gura, ca eu sunt destul de convingatoare :)))). Si le-am spus ca la fel cresc si caprele si multe alte animale. Ca mai apoi sa vedem pe facebook urmatoarea filmare : https://www.facebook.com/michael.chinnici/videos/10153277060943285/ .

capre

I-am chemat si le-am aratat : Poftim, dovada!! :))) Au ramas tablou!!  Nuu, mami, chiar e adevarat?? nu, nu ee… au urcat acolo, dar cum de-s asa multe, oare e copac de capre asta!??… In final am lamurit-o ca e o poveste, e imaginatie si ca putem crea ce vrem noi doar daca ne imaginam. Concluzia e ca… uneori povestea bate realitatea, daca e bine spusa :)) si ca psihicul uman e fragil, e modelabil, influentabil si conteaza mult ce ne ajunge sub privire, ce ne intra pe urechi, pentru ca suntem formati de informatiile din jurul nostru, la nivel senzorial si cognitiv.

Vinerea de creatie “Lebe bunt und wild!” – jocurile Ello

dscf6101

Imi propun, cu ajutorul spiridusilor mei creativi, sa initiez un sir de articole inspirate din joaca noastra cu si pe langa arta, prin diferite tehnici si materiale. Ii multumesc fetitei mele pentru realizarea logo-ului de mai sus, care ne va insoti de-acum in fiecare zi de vineri! 😉

Activitatea de astazi e una liber- creativa, cu jocul Ello de la Mattel.

dscf6099

Sunt diferite piese din material plastic, care suporta multe metode de imbinare, iar rezultatele sunt vesele si dragalase. Noi ne-am jucat cu ele dupa 4 ani, inainte de aceasta varsta nu doar ca sunt prea marunte, dar nici copiii nu prea au rabdare pentru o activitate care cere timp pana se vede figurina sau ansamblul final, necesita cumva o viziune initiala a ceea ce doresti sa realizezi.

dscf6069

Evident ca fetele au fost mult mai rabdatoare si mai pline de inspiratie decat baietii, dar si ei au facut treaba buna! 🙂 Va las mai jos rezultatele jocului nostru si va incurajez sa nu va lasati descurajati de aparente : daca la inceput e doar o gramada de piese disparate, care nu va spun nimic, cu putina initiativa si buchiseala, poate iesi ceva cu adevarat dragut! Daca aveti si mai multa inspiratie si rabdare, inventati o poveste cu zane si cu o padure fermecata sau propuneti alta activitate interactiva si plina de imaginatie.

dscf6090

dscf6089

dscf6087

dscf6085

Faceti si-o fotografie, pentru mica galerie personala a artistului Dumneavoastra, peste ani va valora munti de nostalgie si duiosie! ❤