Ce gust are copilaria ?

Ma straduiesc in mod constient sa nu uit ca doar ramanand copii ne vom putea bucura de viata, de momentele marunte carora le dam greutate si semnificatie, dorind o copilarie perpetua, alaturi de pruncii nostri, de jucariile lor… De multe ori, cognitivul este batut mar de senzorial, ceea ce facem cu mintea noastra e intrecut de departe de sentimentele si simtamintele pe care ni le-am ancorat in copilarie si care ne trag inapoi, oricat de departe a calatorit barca sufletelor noastre. O frantura de melodie care ne ajunge la urechi, o blanita plusata a unui ursulet obosit, mangaiata in treacat, un miros de fan proaspat cosit care ni se vara in nari si gata! declicul s-a facut si adultul dispare, ramanand doar copilul din noi, care iubeste acea melodie, doarme cu un ursulet plusat si se joaca in fiecare vara in fanetul din gospodaria bunicilor…

Ceva asemanator am trait astazi, cand am mancat niste bomboane.Pe acestea :

Nu sunt cine stie ce, le-am cumparat ca recompensa morala pentru o zi ploioasa de toamna trecuta cu brio. Si totusi…cate amintiri m-au napadit, dupa o singura bomboana! Candva am mancat ceva asemanator ca gust ( ca nu erau asa minuni pe vremea ‘ceea) si din pricina asta copilaria a insemnat astazi pentru mine ceva dulce si foarte-foarte bun.Chiar cu un cer mohorat deasupra, cat senin era in inima mea…

Advertisements

Lasati un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s