Carti speciale – cartile de numarat, cu decupaje si figurine in relief

Dupa ce am vorbit candva de cartile de cautare, care ne-au fascinat si continua sa ne atraga si sa ne solicite atentia, acuitatea vizuala si imaginatia, a venit randul altor carti frumoase, din categoria „carti speciale”, cum indraznesc eu sa le alint, si anume cartile de numarat.Sunt carti gros cartonate, pentru a sustine cum se cuvine figurinele, pe baza carora se desfasoara toata activitatea interactiva pe parcursul lecturii.

Aceste figurine sunt in relief sau au aparenta stralucitoare, de glitter, copilul va trece des cu degetutele peste ele, pentru a le numara; cu atat mai mult va fi atras in activitate, cu cat parintele i le va prezenta mai prietenos si cu mai mare atentie spre detalii. De cele mai multe ori, conform principiilor Montessori, fie ca este vorba de un joc sau de o carte, prefer ca aceste materiale sa le fie introduse de mine, primul impact sa fie informatia pe care le-o transmit eu, nu pentru ca ei nu ar fi capabili sa se uite si singuri intr-o carte sau sa cotrobaiasca prin cutia unui joc nou, ci pentru a ma asigura ca au inteles corect cum se foloseste, ce asteptari avem, ce se poate face cu acel material. Dupa aceea, sunt liberi sa citeasca, sa rasfoiasca, sa se joace dupa bunul plac si imaginatie, desi de cele mai multe ori urmeaza pattern-ul imprimat initial, cand am trecut impreuna prin activitatile respective.

Asadar, aceste  mici atractii pe care le vedem inca de la coperta cartii vor fi mult mangaiate, atinse de-a lungul intregii carti.

De cele mai multe ori, firul epic al intamplarilor incepe de la cinci sau zece personaje, carora li se intampla lucruri de-a lungul paginilor, asa incat treptat numarul lor se imputineaza. Astfel, cinci broscute testoase  se inscriu intr-o cursa, pentru a-si dovedi lor insele cat de rapide sunt si care din ele e cea mai iute de picior. Dar, ca un facut, o broscuta e atrasa de zborul unui fluturas si uita de alergare, alta broscuta se intalneste cu un arici tare prietenos si ramane sa vorbeasca cu el, inca o broscuta se gandeste ca mai bine ar face o baie in balta pe langa care tocmai trece si tot asa… pana la ultima broscuta, care ajunge la linia de sosire si castiga mai degraba prin abandonul celorlalte, decat pe merit, cu toate ca si perseverenta este o virtute care nu trebuie depreciata!

Cum citim noi, la modul practic? Cu mult wooow, uiiii si ia uiteee!, deci cu interjectii si efecte… gramada!, teatralizam si dramatizam cat incape, am folosit aceste carti de la varsta de un an si chiar si acum, cand copiii au intre 3 si 8 ani, stam toti ciucure in jurul unei astfel de carti, nu pentru ca cei mari nu ar sti nici acum sa numere pana la zece :)), ci mai ales datorita acestor efecte si prezentari animate, care de multe ori pot fi foarte amuzante. Citim textele, care la cartile noastre sunt doar in limba germana, dar de multe ori mai si improvizam alte povestioare, ramanand totusi la activitatea de numarare. Ramanem mult pe paginile deschise, cu greu dam foaia pentru a ajunge la pagina urmatoare, unde vom gasi cu o figurina mai putin, pentru numarat, mangaiat si incurajat.

Uneori numaram in mai multe limbi, in germana, romana sau in engleza, in functie de dispozitia (a se citi cheful) copiilor.

La cartile cu personaje mai putine, acestea pot primi si nume, daca sunteti suficient de inventivi si cu memorie buna, ca sa tineti minte pana la urmatoarea lectura acele nume, pentru ca nu va vor ierta copiii daca le uitati – veti fi surprinsi sa descoperiti ce tinere de minte au copiii, destul cat sa va spuna ca ati gresit numele, dar nu intr-atat de buna, incat sa isi aminteasca ei cum le-ati numit impreuna! :)) Am trecut pe-acolo, stiu eu ce spun…

Una din cartile care ne plac mult ( poate pentru ca si eu, si cei patru ieduti ai  mei ne regasim in intamplare cu punct si virgula!) este povestea unei mame-oite cu cinci mielusei, pe care incearca ( chiar asa, incearca, pentru ca de reusit… cu greu o face!) sa ii puna la somn. Oitele sunt pufoase, cu blanita de lana, tare simpatice si ghiduse. Desi rabdarea ei slabeste pic cu pic, cu fiecare tentativa a mielutilor – unul din ei vrea apa, altul plange dupa ursuletul de plus, al treilea nu merge la somn daca nu primeste un pupic si tot asa, pana la ultimul , oita-mama rezista eroic, cum altfel!? , si le indeplineste cererile si nevoile, ii intelege si le imparte cate un pupic, tot repetandu-le ca sunt mici si au nevoie de somn. Pe noi ne-a ajutat, pe tacute si pe furis, pentru ca nazdravanii nostri s-au regasit in fiecare din mielusei si s-au dat de gol singuri ca …”da, mami, asa facem si noi, ca mielutii astia, nu prea vrem sa mergem la culcare si inventam tot felul ca sa mai vii la noi!” . Ziceti si voi, nu merita asa o carte sa fie cumparata??…  :))

In limba romana s-a publicat o singura carte de acest gen, de care am eu habar, bine ar fi sa nu se opreasca aici seria cartilor de numarat! Este vorba de cartea Zece ursuleti ghidusi, aparuta la editura Prut, in 2008.

 

Cum am mai spus, pentru ca sunt cartonate, mari si cu personaje atat de atractive, noi le-am folosit inca de la varsta de un an, cu simplitatea lecturii adaptata dupa rabdarea copilului, si acum, la varsta de gradinita, prescolara si scolara, inca suscita interesul copiilor nostri. Le recomandam din toata inima, atat pentru activitatile din timpul zilei, cat si pentru lectura de seara, pentru ca, asa cum se spune in popor, numaratul oitelor (si nu numai) inainte de culcare aduce somnul mai repede! ❤

 

 

 

 

Publicitate