SAHUL – joc de gandire, dar si instrument de educatie pentru viata

Una din bucuriile si deliciile mele tainice, care mi se ofera in urma interactiunii cu diversi parinti aflati in cautare de jocuri si jucarii deosebite pentru copiii lor si care ajung si la noi  este faptul ca, din cand in cand, mi se dezvaluie povesti frumoase, sensibile, fascinante, uneori incredibile si totusi atat de adevarate!

Printre aceste povesti ii gasesc loc atat de usor celei despre sah, pe care o scrie inca, zi de zi, doamna Claudia Sofronie, pe care va las s-o descoperiti cu aceeasi incantare, sper eu, in raspunsurile de mai jos.

checkmate-1511866_960_720

Povestiti-ne putin despre Dvs, cine sunteti si cu ce va ocupati?
 
Sunt nascuta in Targu-Mures, am 35 de ani si sunt profesoara de sah.
Toata viata mea s-a invartit in jurul sahului…tatal meu era un foarte pasionat jucator de sah, sotul meu este maestru international la sah. Am inceput foarte devreme sa joc sah (tatal meu m-a invatat), nici nu mai stiu exact la ce varsta, dar la cinci ani participam la competitii. La vremea aceea erau foarte rare competitiile de copii, deci participam la competitiile de adulti (seniori).
Am inceput sa predau sah inca de la varsta de 20 ani, cand am renuntat la viata competitionala si am inceput sa antrenez, la propunerea unuia dintre antrenorii clubului sportiv la care eram legitimata – Clubul Sportiv Scolar Targu-Mures. Aveau nevoie de antrenor.
M-am bucurat de o foarte mare incredere din partea conducerii clubului, desi abia incepeam sa antrenez, mi s-a dat mana libera sa fac cum cred eu, insa mi s-a cerut sa am in maxim 2 ani elevi in Lotul National. Astfel ca din al doilea an de antrenorat am avut elevi in lotul national si elevi medaliati la campionatele nationale de juniori.  🙂   Antrenam copii de 5-10 ani. Mi-a placut foarte mult. Cerusem conducerii clubului sa colaborez cu un psiholog sportiv si conducerea m-a sustinut si in acest demers, un psiholog sportiv a participat la cursurile, competitiile si cantonamentele mele pentru mai multi ani. Ideea a fost destul de greu acceptata de parinti la momentul respectiv (se intampla acum 15 ani, copiii nu erau atunci dusi la psiholog la ordinea zilei, ca acum) insa am avut si eu multe de invatat, iar copiii erau astfel ajutati de catre persoana respectiva sa inteleaga competitia ca pe o ocazia de a se cunoaste mai bine, de a-si cunoaste limitele si a le depasi (copilul, daca nu este ghidat corect, atunci cand pierde  o partida incepe sa se intrebe “Oare sunt prost de nu sunt in stare sa castig?”,  trebuie ajutat sa inteleaga altfel competitia si infrangerea. Cand va reusi sa faca asta, atunci isi va respecta si adversarul si cand va pierde il va felicita pe adversar si il va intreba “Cum ai facut? Cum ai gasit mutarea asta? La ce te-ai gandit aici? Ca sa fac la fel ca tine data viitoare.” Si vor analiza impreuna partida dupa terminare. In acel moment inseamna ca a inteles infrangerea ca pe o ocazie de a invata si isi va respecta adversarul si isi va dori sa invete de la el, chiar daca prin infrangere, pentru ca in acel moment, la acea partida, atunci, adversarul a fost mai bun si mai atent si de asta a castigat. Atunci va intelege ce are de facut ca sa se auto-depaseasca si sa isi invinga adversarul la tabla de sah data viitoare, nu sa il dusmaneasca sau sa il jigneasca).
Imi amintesc si acum, in timpul unei discutii pe care  psihologul o avea cu unul dintre elevii mei in varsta de vreo sase ani, elevul meu i-a spus ca noaptea viseaza greselile pe care le face in timpul zilei si viseaza cum le corecteaza. M-a impresionat mult ce gandire complexa pot avea copiii daca sunt ghidati corect.
In paralel cu antrenatul am facut facultatea si scoala de antrenori si arbitri de sah. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu altceva decat profesor-antrenor. 🙂 Am terminat facultatea de filologie, sunt de formatie profesor si am ales sa fiu profesor de sah.
De la varsta de 24 de ani locuiesc in Brasov.
In anul 2010 am infiintat, impreuna cu sotul meu, clubul de sah Logic64. Organizam in cadrul clubului cursuri de sah, tabere, cantonamente, concursuri.

Cine v-a introdus in lumea sahului, cine v-a pus pentru prima oara in fata unei table de sah? 
Tatãl meu m-a învãţat sã joc şah. Apoi, de la varsta de 5 ani am avut antrenori profesionişti.
 
Cat de departe ati ajuns in cariera de sahist profesionist? Ne puteti dezvalui vreo experienta deosebita intamplata la concursurile internationale?
Am renuntat la viata competitionala la vasta de 20 de ani, dar am fost vicecampioana mondiala (in anul 1990 in SUA) si de doua ori vicecampioana europeana la junioare. La varsta de 13 ani am obtinut titlul de maestra a Federatiei Internationale de Sah.
Tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul carierei ca sportiva de performanta a fost extraordinar. Ca sportiva de performanta, mergeam la foarte multe deplasari, in tara dar si in strainatate (am vizitat foarte multe tari, la 13 ani am participat la Campionatul European de Sah Rapid care s-a desfasurat la Disney Land-ul din Paris si toti participantii am avut intrare gratuita, zilnic, la Disney-Land. A fost o experienta pe care nu am uitat-o nici astazi. Am sa il duc si pe fiul meu, merita toti banii 🙂 ). Am vizitat foarte multe locuri, am intalnit foarte multi oameni extraordinari care mi-au influentat modul de a gandi.
Acum mergem in deplasari rar, de doua-trei ori pe an. Ne autofinantam in intregime si deplasarea la o competitie costa 800-1000 lei/pers. Foarte rar reusim sa atragem sponsorizari sau 2% din impozitul pe venit.
Lumea alege sa sustina financiar alte cauze, de sanatate, si este de inteles, deoarece sanatatea este cea mai importanta.
Costul deplasararilor fiind ridicat, preferam sa organizam noi, la fiecare doua-trei luni, competitii.
 
Nu vreau sa intru in discutii pro si contra privind home-schoolingului, dar eu nu am facut scoala. Sau ma rog, am urmat clasele I-IV, insa eram plecata in competitii si cantonamente aproape tot anul, deci mergeam la scoala maxim o saptamana pe luna (dar nici atat, cred), nici nu imi amintesc daca primeam note, era ceva formal, stiam ca oricum trec clasa si nu ma interesau notele. Nici pe parintii mei. Dupa clasa a IV-a am fost scoasa efectiv doi ani de la scoala, cu cerere si dosar motivat aprobat de minister (era vremea lui Ceasescu). Am reluat clasa a V-a dupa doi ani, faceam in continuare sah de performanta si mergeam la ascoala si mai rar decat inainte cred, imi dadeam tezele singura in cancelarie caci atunci cand dadeau colegii mei tezele eu nu eram in oras, eram plecata in competitii si cantonamente.
Am urmat apoi Liceul Sportiv, aveam ore de la 8.00 la 12.00 dar parte din ore erau ore de teorie sportiva  si ore de practica pedagogica, predam ore de sport copiilor din clase primare, si nu faceam toate materiile pe care azi le fac copii de clasa primara, nici meditatii.
As vrea totusi sa aduc urmatoarele completari la tema cu home-schoolingul: sora mea a urmat scoala, cea clasica, aceea de pe vremea lui Ceasescu si totusi si-a urmat visul si pasiunea, este regizor de teatru, scrie carti, picteaza – si din asta isi castiga existenta.
Nu cred ca scoala influenteaza in mod decisiv temperamentul si echilibrul emotional al copilului ci mediul de acasa o face. Copilul se adapteaza si vede lucrurile altfel decat o facem noi, adultii. Mediul de ACASA formeaza copilul, viitorul adult care va fi. Scoala este doar o continuare a ceea ce se intampla acasa. Da, profesorul ales ar trebui sa aiba aceleasi principii si aceeasi conceptie privind educatia ca si parintii copilului de a carui educatie se ocupa, asa ar fi ideal, ca sa existe o armonie intre ceea ce se intampla acasa si la scoala (asta in cazul in care se poate alege educatorul). De altfel, in cazul in care exista aceleasi principii, relatia parinte-profesor va fi si ea una armonioasa, bazata pe colaborare, benefica copilului.
 
Eu am avut sansa sa cresc intr-un mediu al sahului de performanta, printre oameni deosebit de inteligenti, care se respecta, se ajuta reciproc (eu de multe ori am fost colega de camera, la concurs, 10-12 zile, cu adversara mea la campionatul national, ambele luptam pentru titlu), se sustin si se incurajeaza, un mediu unde chiar exista o scara a valorilor, adica daca muncesti si esti bun, castigi si esti respectat; daca vrei sa demonstrezi ceva, trebuie sa demonstrezi la tabla de sah; daca vrei sa inveti de la cei mai buni, atunci ii respecti si stai pe langa ei sa inveti, chiar daca iti sunt adversari la concursuri. Inveti ca adversarul este adversar doar la tabla de sah, in afara concursului este prieten.
 
Eu incurajez copiii sa participe cat mai repede la competitii, dupa cateva luni de sah. Bineinteles, parintele care isi inscrie copilul la o competitie nu trebuie sa fie motivat sa afle daca copilul lui stie mai mult sah decat altul, daca este mai istet decat altul – nu este concurs pentru a vedea al cui copil e mai destept sau stie mai mult, nici cine si-a crescut mai bine copilul. Concursul trebuie vazut ca o lectie, atat de catre copil cat si de catre parinte. Daca sunt vazute astfel lucrurile, copilul va avea de invatat din competitie. Acolo invata cum sa fie atent la propria partida, in timp ce 70-80 de copii se foiesc in jur si este relativa galagie; invata ca piesa atinsa trebuie mutata – o lectie a responsabilitatii si a corectitudinii; invata sa isi accepte greselile (multi au tendinta, dupa prima partida pierduta, sa spuna ca a fost de vina fie adversarul fiindca se uita urat sau se stramba, fie arbitrul, fie copilul de langa fiindca facea zgomot. Invata insa, la un moment dat, la competitie, sa isi accepte greselile si sa fie constienti de faptul ca fiecare mutare este o alegere, care are consecinte, atrage mutarile viitoare – proprii si ale adversarului, atrage victoria sau infrangerea). Aceste lectii le invata mai degraba la competitie decat la ore fiindca acolo le pasa, doresc sa castige, mai mult decat la curs (unde joaca partide “amicale”) si atunci depun un efort suplimentar.
 
Citesc tot felul de articole depre “parenting” si “nevoile copilului” care spun sa nu bagam copilul in competitie si enumera tot felul de efecte negative ale competitiei. Pacat ca se scrie prea putin despre asta de catre cei care au participat de mici la competitii si pot spune cat de multe are copilul de castigat. Pentru mine, viata competitionala a insemnat multa munca si din perspectiva unora “renuntare” la multe lucruri. Eu as spune ca este vorba mai degraba despre alegeri si prioritati, iar daca ar fi sa o iau de la capat, as face din nou exact aceleasi alegeri si as avea tot aceleasi prioritati. Nu regret absolut nimic, dimpotriva, ma simt privilegiata.
 
De cand am si eu copil, am participat la foarte multe workshopuri de parenting, am citit foarte multe carti de parenting. Fiecare dintre acestea mi-a adus multe idei pe care le-am folosit si le folosesc, insa nu sunt de acord cu multe dintre ele.
Nu sunt de acord nici cu teoria despre pedepse si recompense. Si eu, la inceput (cand m-am apucat de sah), am primit bombonele, bulinute si diverse premii pentru a continua si atunci cand a fost greu si cand credeam ca nu pot mai mult, asta in primii 2-3 ani (poate nici atat) pana am inceput sa inteleg ca fac asta pentru mine, pentru a descoperii eu ce pot cu adevarat si ce nu pot, pentru a descoperii ce lucruri extraordinare pot face eu, SINGURA cu puterea mintii. Si atunci nu m-au mai interesat cupele, bulinele, premiile. Insa a trebuit sa trec intai prin faza in care am primit recompense, pana mi-am gasit eu motivatia.
 
La 20 ani m-am hotarat sa renunt la viata competitionala si am inceput sa antrenez. Am invatat trei zile pentru admiterea la facultate (desi nu prea facusem scoala) si am intrat la facultate de stat, cu bursa, filologie – profesor. Am facut in paralel Scoala Nationala de Antrenori cu durata de trei ani, la Bucuresti, am dat deci 2doua licente in aceeasi vara.
 
Asadar, nu sunt nici pro, nici contra home-scoolingului, dar pe ambele le consider optiuni viabile, depinde de copil si de familie, depinde de foarte multe aspecte, dar in primul rand de posibilitati – nu ma refer la bani ci la timpul pe care parintii il pot aloca copilului.
 
Din cate stiu, sahul e un lucru foarte insemnat nu doar in evolutia Dumneavoastra personala, ci si a familiei, sotul fiind el insusi jucator profesionist de sah. Baietelul Dumneavoastra stie sa joace sah? Care e varsta optima pentru introducerea jocului de sah in viata unui copil si care e cea mai potrivita metoda?
Da, soţul meu este maestru internaţional de şah. Avem în comun pasiunea pentru şah şi experienţa ca sportivi de performanţã.
Baietelul meu stie inca de la varsta de doi ani cum se numesc piesele si cum se aseaza pe tabla, insa joaca sah dupa propriile reguli :). Sahul este mereu la vedere si la indemana….de multe ori ne aude povestind despre sah (cum au decurs cursurile, planificarea unui concurs) si atunci ne spune  ca vrea sa ne jucam “şac” :)”
In jurul varstei de patru-cinci ani parintii pot introduce notiuni de sah. Metode – povesti si jocuri, la care copilul sa participe activ. Se gasesc tot felul de povesti privind legenda sahului.
Jocuri  se pot inventa spontan, de oricine, depinde de imaginatie si interesul copilului. 🙂 De exemplu: parintele spune copilului cum se numeste fiecare piesa si unde se aseaza pe tabla la inceputul partidei. Aseaza toate piesele albe. Apoi ii cere copilului sa inchida ochii/sau sa se intoarca cu spatele, timp in care parintele ia o piesa de pe tabla si o ascunde la spate. Apoi ii spune copilului sa deschida ochii/sa se intoarca din nou cu fata si intreaba: “Ce piesa lipseste si de pe ce patrat lipseste?”.
Sau joc contra cronometru – dupa ce parintele arata copilului cum muta o piesa (de exemplu turnul ), aseaza pe tabla un turn alb, apoi toate piesele negre, oriunde pe tabla. Ii cere copilului sa ia cu turnul alb (turnul mutand dupa regulile sahului, in linie sus-jos stanga-dreapta) toate piesele negre, contra cronometru. Apoi parintele ia cu turnul alb piesele negre asezate de copil pe tabla, tot contra cronometru. Castiga cel care ia in timp mai scurt toate piesele.
In foarte multe gradinite din Brasov se organizeaza cursuri de sah pentru copii de cinci-sase ani organizate prin Asociatia Judeteana de Sah.
Foarte recent s-au intamplat urmatoarele, la o gradinita cu care colaborez – grupa de copii de cinci-sase ani: Le-am explicat regula “piesa atinsa, piesa mutata”. Cand am terminat de explicat, unul dintre copii imi spune: “Eu am inteles. Este exact ca regula de la magazin: dupa ce platesti jucaria la casa, nu mai poti sa te razgandesti si sa alegi alta. Poti sa te gandesti ce jucarie vrei sa alegi doar pana ajungi la casa.”
Asta ca dovada ca sahul nu este ceva chiar atat de abstract si copiii reusesc sa faca legatura intre situatiile de pe tabla de sah si situatiile din viata reala si ii pregateste pentru tot felul de situatii cu care se vor intalni in viata.
 
Clubul nostru de sah colaboreaza cu cateva scoli si gradinite – de opt ani colaborez cu Colegiul National Aprily Lajos, unde sustin cursuri de sah in limba maghiara. Momentan 80 de elevi ai scolii maghiare, cu varsta cuprinsa intre sase ani jumatate si doisprezece ani, urmeaza cursurile de sah pe care le organizez in cadrul scolii respective, imediat dupa terminarea orelor de curs (11,30-14,30). Am propria sala de sah in cadrul scolii, dotata cu TV, imprimanta, laptop, tabla demonstrativa, sahuri, ceasuri de sah, tot ce e nevoie 🙂 . Colegiul respectiv si-a infiintat, in anul 2011, propriul club de sah de a carui activitate eu ma ocup. Este singura scoala din tara care are propriul club de sah.
 
Deoarece, de cand s-a nascut fiul meu, el este pe primul plan si doresc sa ii acord tot timpul si toata atentia mea, am refuzat colaborarile noi, am mentinut in continuare doar colaborarile vechi de mai multi ani. La cererea respectivelor scoli si gradinite, merg eu la sediul lor pentru a tine cursurile (35-40 de minute la gradinita si 50 de minute la scoala), dimineata sau la pranz, in cadrul programului de curs sau imediat dupa terminarea programului.
 
Dupa-amiaza se desfasoara cursuri intensive in cadrul clubului, cu grupe de varsta intre sase ani jumatate si paisprezece ani, cursuri cu durata de o ora si jumatate. La fiecare trei-patru luni se fac inscrieri pentru grupe noi. Desi copiii pot invata regulile si pot juca o partida simpla (fara notiuni complexe de tactica si strategie) respectand toate regulile inca de la varsta de cinci ani, din 2015 am stabilit varsta minima de inscriere la sase ani jumatate, deoarece am hotarat sa ne indreptam atentia catre copii care deja au notiunile de baza dar vor mai mult, vor sa invete tactica, stategie, vor sa participe la cursuri mai intensive.
Grupele de performanta vin de trei-patru ori pe saptamana la cursuri (indiferent de varsta, opt-paisprezece ani).
 

Asociatia Judeteana de Sah organizeaza insa cursuri pentru copii mai mici. Deci oricine doreste sa participe la cursuri de sah in Brasov, gaseste optiuni, pentru toate varstele.

Ce rol are jocul de sah in dezvoltarea unui copil si ce aspecte poate influenta ( intelect, rabdare…sigur veti scrie Dvs mult mai multe:) ) ? 
Partial v-am raspuns anterior. Sahul dezvolta foarte multe aspecte, si nu este doar parerea mea ci exista studii in acest sens, foarte multe tari din Europa au introdus sahul in scoala de multi ani, nu cred ca are rost sa descriu eu aici. Se gasesc studii argumentate pe internet.

Totusi, parerea mea este ca, in primul rand, pentru a dezvolta aceste calitati, copilului trebuie sa ii placa sahul si sa il practice cu placere, facand efort la ora pentru a se autodepasi, pentru a invata mai mult. Atunci cand rezolva exercitii prea usoare sau cand doar joaca fara a-si analiza greselile, fara a rezolva exercitii, fara a face studii de tactica si strategie, sahul nu ii va dezvolta prea mult calitatile intelectuale. Asadar, unora le place sahul, altora nu. Cei care au un temperament caruia i se potriveste sahul il vor indragi, vor veni cu placere la cursuri si vor face efortul de a a-si imbunatati cunostintele la fiecare curs si evident isi vor dezvolta astfel multe calitati. Cei care  vor veni fara sa le placa fiindca nu li se potriveste (degeaba vor mama si tata) vor depune un efort minim la ora, astfel ca nu vor dezvolta prea multe calitati (asta se intampla doar cand depui un efort pentru a te autodepasi – aici este diferenta, cine continua si atunci cand este greu; am elevi care cauta exercitiile mai dificile, deosebite, tocmai fiindca le considera provocari – vor sa vada cat de dificile exericitii pot rezolva). Deci pentru ca sahul sa dezvolte cu adevarat calitatile despre care se spune, trebuie sa fie practicat pentru minim doi- trei ani, sa treci de faza in care ai invatat cum muta piesele si le misti de colo-colo, fara sa sti exact cum vei da mat. Cand ajungi sa joci o partida in felul urmator: dupa ce muta adversarul sa incerci sa iti dai seama ce plan are, ce ameninta, sa ai mereu un plan al tau si sa iti dai seama cand este valabil sau cand este mai bine sa il schimbi, sa calculezi mai multe mutari in avans etc,  atunci ai ajuns la un nivel in care da, sahul iti dezvolta multe calitati.

Jucati cu aceeasi placere, indiferent de piese sau de dimensiunea tablei de joc? Aveti vreun joc de sah mai deosebit, din punct de vedere al realizarii tehnice, al designului? Poate unul din lemn sau din marmura ori ceva rarissim gasit cine stie unde prin lume… 
Am un singur set de sah acasa, cel cu care joc sah cu fiul meu. Nu as spune ca este unul deosebit.
Carti despre tehnica sahului, partide de sah celebre aveti? Puteti sa ne recomandati cateva? 
 

Se gasesc in librarii, la targuri si on-line carti de sah despre regulile jocului (cum muta piesele, ce este sahul, matul, patul, rocada). Eu nu predau din carti. Pozitiile, exercitiile (fise cu diagrame) mai complexe iau din carti, dar partea teoretica nu. Predau ceea ce stiu, iar jocurile pe care le folosesc cu cei mici le-am “inventat” 🙂 impreuna cu copii, elevii mei, de-a lungul timpului.

 

Povestiti-ne putin de clubul de sah unde va desfasurati activitatea, despre copiii cu care lucrati, despre realizarile pe care le aveti. Unde sunteti de gasit, pentru cei interesati? Sunt incurajate, finantate cluburile de sah, la nivel national sau sponsorizarile sunt o parte importanta din existenta acestora?
 
Activitatea clubului se desfasoara la Colegiul National Aprily Lajos Brasov. Detalii despre club si despre activitatea nostra pot fi gasite pe pagina web a clubului: www.logic64sah.ro. Aproape toate cluburile din tara sunt private si se autofinanteaza in totalitate. Foarte rar primim vreo sponsorizare. Sahul nu este ceva spectaculos pentru cei care nu il practica. Grupul celor care il practica este destul de restrans. In ultimii trei ani s-a simtit o dezvoltare a sahului datorita programului “Sahul in scoala” initiat de Federatia Romana de Sah. Insa copiii de 5-12 ani (dupa 12 ani nu mai vin la sah deoarece scoala le consuma tot timpul, renunta la activitati extrascolare; continua doar cei care fac performanta) prefera sa isi indrepte atentia catre sporturile fizice. Este de inteles, deoarece au nevoie sa isi consume energia, dar ideal ar fi sa aleaga si un sport static in paralel, cum este sahul. 🙂
In anul 2013, dupa trei ani de activitate, clubul nostru era cotat in primii zece din tara, din aproape 100 de cluburi, datorita rezultatelor obtinute de sportivii nostri, conform unui clasament publicat pe Federatia Romana de Sah.
Apoi s-a nascut fiul meu si au urmat doi ani in care nu am mai facut inscrieri, iar pe elevii nostri premiati la competitii nationale si internationale i-am transferat la alte cluburi, deoarece nu i-am putut sustine financiar pentru performanta.
De cand s-a nascut fiul meu, el va fi mereu pe primul plan si majoritatea timpului meu il voi aloca lui.

Din anul 2015 an reluat insa inscrierile, organizarea de turnee, tabere, cantonamente. Fiul meu ma insoteste aproape mereu la aceste activitati.

 

Ce sfat le puteti da parintilor care vor, teoretic, sa ii invete sah pe copii sau sa stie sah copiii lor, dar nu prea stiu de unde sa inceapa, in ce directie sa apuce?
Regulile jocului pot fi invatate acasa, se gasesc resurse. In jurul varstei de cinci ani puteti cauta instructori, fosti sahisti de performanta, care au experienta in a lucra cu copii. Foarte multe gradinite colaboreaza cu cluburi sportive, instructorii vin la sediul gradinitei si tin cursuri de 30-35 de minute, adaptate pentru aceasta grupa de varsta. Dupa sase ani puteti cauta cursuri intensive cu durata mai mare, in cadrul unui club sportiv.
Cine este sahistul pe care il admirati cel mai mult? Ca jucator, ca evolutie, ca om, la alegerea Dumneavoastra.
Am intalnit, datorita sahului, foarte multi oameni extraordinari, pe care ii admir. Unii au jucat sah doar cat au fost juniori, altii au continuat si dupa juniorat. Cu siguranta au avut cu totii de castigat de pe urma sahului, chiar si cei care si-au ales cariere in alte domenii.
Va dau ca exemplu o persoana care a jucat sah, colega de generatie cu mine, din Timisoara, plecata in SUA, admir ceea ce face, si as mai putea da multe exemple: My Story: Help Me Build Schools and Futures .
Doamna Sofronie, va multumesc pe aceasta cale pentru timpul acordat noua si pentru ingaduinta de care ati dat dovada, cu atat mai mult cu cat acest articol apare pe blog la cateva luni bune de la primirea textelor!
                                                                    —
Intre cautarile mele de materiale educative pentru copiii nostri, am descoperit cel putin doua carti despre sah, care pot fi introduse copiilor, chiar daca parintele nu stie sa joace sah. Prima dintre ele este Sahul pe intelesul copiilor, de Sabrina Chevannes, aparuta la Didactica Publishing House. Informatiile sunt prezentate sub forma unui dialog, iar explicatiile sunt succinte, clare, foarte usor de asimilat, stilul acesta reusind sa reduca din emotiile create de prejudecata ca sahul e un joc greu si destul de ermetic pentru muritorii de rand. 🙂
 DSCF0053
DSCF0055
 A doua carte e Sahul pentru incepatori, de Adrada Cioteanu si Adrian Stanca, aparuta la Editura Nomina. E putin mai complexa, oferind exemple de mutari pe tabla si mai ales explicatia tactica a acestor mutari, dar se adreseaza tot incepatorilor, asa ca din punctul meu de vedere merg impreuna, mana in mana.
DSCF0054DSCF0058
 Ca parinte care isi aminteste cu drag de serile de sah din copilarie, petrecute in familie, in care tatal meu ma initia in tainele jocului si ma lasa sa ma bucur de mici victorii, de cele mai multe ori nemeritate, dar care m-au ajutat si mi-au dat aripi sa cred in mine, ma intorc cu drag asupra tablei de joc, ori de cate ori am ocazia si gasesc un partener de joc dispus sa ne duelam :), dar nu preget sa le dezvalui si copiilor mei acest mic univers fascinant pe care il reprezinta sahul.  Fiecare moment petrecut asupra unui joc, impreuna cu cei dragi, nu e unul petrecut intru uitare, ci intru aducere aminte. Cheltuim timp unii cu altii ( expresia englezeasca-  we spend some time together ), iar sahul e unul din cele mai bune prilejuri pentru a face acest lucru, departe de lumea nebuna si dezlantuita a world wide webului.
Advertisements

4 thoughts on “SAHUL – joc de gandire, dar si instrument de educatie pentru viata

  1. Pingback: Ce jucarii as cumpara, daca as lua-o de la zero ca parinte | joaca de-a copilaria

Lasati un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s