Este o vorba englezeasca, don’t judge a book by its cover, cu aplicatii largi . Daca o carte are desene frumoase si ochioase, ori naive si simpliste nu e neaparat pentru copilasi mici… Cu atat mai mult cu cat subiectul lecturabil al cartii e unul fantezist sau abstract. Copiii au nevoie de informatii reale, concrete pana la varsta prescolara, pentru ca informatiile acestea le stabilesc notiunile de baza, resorturile pentru universul care ii inconjoara. Prea mult abstract, prea multa fictiune poate sa ii debusoleze, sa ii faca confuzi , pentru ca nu e verificabil, palpabil.
Sa va spun si ce am patit eu acum ceva vreme. Copiii nostri aveau 3, 5, 7 si respectiv 8 ani jumatate. Eram in masina si ne jucam in timpul mersului, tot felul de jocuri cu intrebari – eu puneam intrebarile, dadeam indicii si ei raspundeau. Dupa ce i-am intrebat unde cresc merele, strugurii, bananele, smochinele, ananasul, kiwi si din ce in ce mai dificil, i-am intrebat unde cresc oile, dorind sa o dau in brainstorming putin cu ei, ca jocul era pe sfarsite de-acum. Mi-au raspuns :la ferma, la stana, la tara, corect, de altfel. Dar pentru ca pana atunci vorbiseram de fructe si copaci, le-am spus : Nuuu, oile cresc in copaci de oi, intai sunt mici ca niste oua de lana, apoi se fac miei, apoi oi si cand sunt coapte, vine ciobanul, le culege si le duce la stana. Daca e vant puternic, mai cad si oi crude, adica miei, si ciobanul ii ia si pe aia, ce sa faca!?… si am batut eu campii mult pe tema asta, ei erau cu ochii cat cepele, nu stiau daca am innebunit de tot sau totusi ar fi o samanta de adevar in treaba aia… Au negat: nuuu, mami, ca tu nu stii!! de ce nu vedem si noi copacii de oi?, eu le spun ca sunt bine paziti, ca oile sunt scumpe, altfel ar culege toata lumea cate o oaie, un miel cand ar avea chef… Nuuu, nu e adevarat, dar asa… cu jumatate de gura, ca eu sunt destul de convingatoare :)))). Si le-am spus ca la fel cresc si caprele si multe alte animale. Ca mai apoi sa vedem pe facebook urmatoarea filmare : https://www.facebook.com/michael.chinnici/videos/10153277060943285/ .
I-am chemat si le-am aratat : Poftim, dovada!! :))) Au ramas tablou!! Nuu, mami, chiar e adevarat?? nu, nu ee… au urcat acolo, dar cum de-s asa multe, oare e copac de capre asta!??… In final am lamurit-o ca e o poveste, e imaginatie si ca putem crea ce vrem noi doar daca ne imaginam. Concluzia e ca… uneori povestea bate realitatea, daca e bine spusa :)) si ca psihicul uman e fragil, e modelabil, influentabil si conteaza mult ce ne ajunge sub privire, ce ne intra pe urechi, pentru ca suntem formati de informatiile din jurul nostru, la nivel senzorial si cognitiv.
joaca de-a copilaria 