PLACILE SENZORIALE (BUSYBOARDS) HANDMADE – jucarii tip Montessori, sigure si educative??

Constat de o vreme incoace o anume agitatie in zona handmade a jucariilor, apar multe idei faine, preluate de peste ocean sau pline de originalitate, cert e ca in fiecare grup de parinti de pe facebook, cu tematica legata de universul copiilor, sunt si apar constant persoane care creeaza carti din fetru, jucarii crosetate amigurumi, figurine de argila care dau viata personajelor din cartile preferate, jucarii cu specific Montessori si Waldorf, curcubeie, planse cu activitati, coliere cu lapte matern, jucarii textile si personaje create fidel dupa desenele facute de copii  si asa mai departe. Sunt proiecte individuale, private, nascute din dorinta de a oferi jucarii deosebite propriilor copii, ca mai apoi sa se dezvolte initiative de business, ceea ce e firesc si normal intr-o societate de consum. Se gaseste orice, pentru toate gusturile, pentru toate buzunarele. Problema apare in momentul in care ne intrebam cat de sigure sunt aceste jucarii pentru siguranta copiilor care le vor folosi.

Ma refer in mod specific  la plansele cu activitati, numite si panouri sau placi senzoriale, busyboards, ma rog. La radacina lucrurilor stau inclinatia catre deprinderile practice, uzuale, pe care copilul si le va insusi in spatiul de acasa si conceptele de la baza acestor deprinderi : inchis- deschis, aprins-stins, sus-jos, mult – putin, incuiat – descuiat, tensionat- relaxat, tras- impins, activitati de motricitate : rotire, apasare etc, traseu cu bile, stecher si priza electrica (desi eu am evitat sa ii deprind pe ai mei cu acest lucru, pana dincolo de 7 ani), becuri.  In mod frecvent, aceste panouri sunt asociate cu zona Montessori, desi produsele finite isi pierd cu totul valoarea montessoriana, ramanand doar iluzia ca sunt jucarii Montessori.

Pe scurt, un material educativ Montessori e definit de cateva particularitati:

1. ofera un control al erorii, copilul intelege singur si se poate autocorecta prin repetare si practica, fara a fi nevoie ca un adult sa intervina.
2. izoleaza, particularizeaza in joc o singura caracteristica, cu care copilul lucreaza, asa incat copilul se va concentra doar asupra acestui aspect (forma,culoare, marime, sunet, mirosuri etc). Imaginile prezentate sunt reale, nu personaje din desene animate sau fiinte fantastice, cel putin pana la varsta scolara. Toate conceptele prezentate au un sens si o descoperire practica, numerele sunt asociate cu cantitati si multimi, literele nu sunt pur si simplu insiruite in forma unor abtibilduri, ci sunt asociate de cuvinte sau imagini care sa le desluseasca. O jucarie adaptata Montessori e aerisita, ordonata, nu bulverseaza, nu e haotica.
3. e confectionat mai ales din fibre naturale, cu precadere lemn, textile, vopsite in culori non-toxice si finisate, asa incat sa nu puna in pericol siguranta sau sanatatea copilului, in timpul manipularii.

Cele mai multe busyboards pe care le-am vazut online ( fotografiile din acest articol sunt preluate de pe facebook, considerat spatiu public) incalca nu doar toate cele trei caracteristici Montessori ( maner de usa care nu deschide nimic, de exemplu)  – si e in regula, nu suntem toti adeptii acestui stil de educatie, nu conteaza ca nu sunt Montessori, sa zicem! -, dar mai ales incalca un certificat de conformitate pe care ar trebui sa il aiba toate jucariile si materialele care ajung la dispozitia copiilor. In cazul jucariilor handmade e iluzoriu sa ne asteptam ca aceste produse sa aiba efectiv si legal acest certificat, dar ar trebui, practic si neoficial, sa il poata trece oricand! Nu este deloc absurd ca jucariile  handmade pe care le ofer copilului meu sa fie cu totul sigure, indiferent daca le face bunica,vecina sau cineva necunoscut de pe net, care le vinde asa cum poate, din diverse motive si  imbolduri – aspectul legal e treaba fiecaruia, insa simtul de raspundere si responsabilitate e si treaba noastra, a celor care suntem potentiali cumparatori si clienti. Despre cerintele esentiale de siguranta in ceea ce priveste jucariile puteti citi aici si aici.

Prin urmare, in momentul in care pe o placa senzoriala apar elemente precum  tevi de scurgere, sine metalice pentru sertare, alarme puternice, balamale pentru usi si dulapuri, carlige si incuietori, iar produsul final e … „busy”, adica iti ia ochii de aglomerat ce e, te ispiteste sa te gandesti ca vei avea cel putin zece minute doar pentru tine, pentru ca micii pirati vor fi ocupati cu placa busy, asa cum promite! 🙂

Si totusi, cat de sigure pentru atins, strans in manute, bagat in gurita sunt aceste elemente? Sa nu uitam ca toate sunt de gasit in supermagazinele de constructii sau in pravaliile cu metalo-chimice din cartiere, la articole de scurgere, feronerie samd. Cele mai multe din aceste produse, chiar daca introduc un principiu bun, nu sunt indicate si potrivite pentru uzul copiilor! Becurile si luminitele folosite sunt puternice, desi unui adult nu i se pare, ganditi-va ca un copil le priveste de la cativa centimetri, daca sta cu nasul in activitatile plansei!  Alarmele audio sunt mult prea puternice si au prea multi decibeli pentru urechile copiilor, muchiile si colturile articolelor metalice sunt ascutite, colturoase, taie si zgarie usor, cele mai multe sunt unse cu un ulei industrial, care intarzie degradarea si ruginirea metalului (mirositi-le! stergeti-le cu un prosop de hartie, vor ramane urme de grasime si riscati sa si agatati servetelul in muchii), produsele de plastic sunt din materiale cu totul inadecvate manipularii lor de catre copii.  Va amintiti scandalul legat de compusii chimici ai sticlutelor pentru lapte? Situatia e identica in cazul jucariilor, pe care copiii pun mainile si cu care intra in contact ( unii compusi sunt volatili, miros, nici macar nu trebuie atinsi, ca sa fie deja nocivi!).

In mod normal, un parinte preventiv si grijuliu anticipeaza pericolele din spatiul domestic, pe care le-ar putea intampina un copil mai mic de varsta gradinitei, asa incat apeleaza la diverse sisteme de blocare a usilor dulapurilor, pentru a nu-si prinde mana copilul sau pentru a nu avea acces la produse toxice, blocheaza accesul toddlerului la tot ce prezinta un potential accident, incurajandu-l sa exploreze mediul in mod natural, pentru ca il stie in siguranta.

Ar fi ideal ca sub acest radar si prin furcile caudine ale vigilentei parentale sa intre si jucariile si materialele no name, handmade pe care le cumparam sau le cream noi insine pentru copii, indiferent daca sunt ai nostri sau ai altora!

Scopul acestui articol este unul pozitiv, de awareness si responsabilizare, atat a parintilor, cat si a micilor producatori privati, nu am intentia de a denigra sau ridiculiza creatiile nimanui. Siguranta copiilor ar trebui sa devina o prioritate, pornita din maturitate si respect, atat unii fata de ceilalti, cat si fata de copiii nostri.

Disclaimer : fotografiile exemplificative nu imi apartin, dar sunt publicate pe facebook in vederea comercializarii produselor, iar facebook  e considerat de asemenea spatiu public.

Publicitate