Cât de ușor e să facem astăzi diverse mâncăruri și deserturi după pofte și dorințe, care de care mai sofisticate și, totuși, ușor de realizat, pentru că toate, de la ingrediente la tips&tricks din cărți de bucate sau găsite online, ne sunt la îndemână!
Dar a fost asta mereu atât de ușor?… Evident că nu, chiar și în zilele noastre, în spatele atâtor ingrediente și alimente e un întreg lanț de activități și operații, pe care noi nu le vedem, dar de ale căror efecte ne bucurăm. Una din cărțile care nouă ne-au înlesnit explicațiile și povestea din spatele alimentelor de baza este cartea Pancakes, Pancakes!, de Eric Carle. Am pus-o în scenă pas cu pas, cu jucăriile noastre tare îndrăgite.
Într-o dimineață, băiețelul din povestea noastră se trezește, în cântatul cocoșului din curte.
Merge la mama lui și îi spune că i-ar plăcea să mănânce clătite.
Mama e, însă, ocupată, așa că îl îndeamnă pe băiețel să participe, să meargă să taie grâul, să îl ducă la moară și să aducă făină, să ia ouă de la găini, să mulgă vaca, să bată laptele că să facă unt, să pregătească lemne pentru foc, să aducă un borcan de dulceață din pivniță și apoi să facă împreună, din toate aceste ingrediente, compoziția pentru clătite.
După atâta muncă, deloc ușoară, rezultatul e unul dulce și bun și tare așteptat! 🙂
Bineînțeles că scenariul nu este unul realist, ar dura o zi întreagă ca toate aceste munci să fie făcute, ca să nu mai spunem că nimeni nu vrea să muncească pe stomacul gol! Cu toaste astea, întâmplările, atât de deosebit însoțite de ilustrațiile prețioase ale lui Eric Carle, deschid mintea și imaginația copiilor, nu doar pentru secvențele povestirii, dar mai ales pentru faptul că putem fi recunoscători că nu trebuie să facem noi tot acest efort pentru a ne bucura de o masă gustoasă! În opoziție cu povestea noastră, e o joacă de copii să participăm cu toții în pregătirea mâncărurilor noastre sau în așezarea mesei! 😉 Apoi, jocul nostru imaginativ, cu personajele și animăluțele folosite, a condus înspre îmbogățirea povestirii, spre cu totul alt deznodământ, de care nu vă spunem prea multe, pentru că, dacă povestea din carte ar fi continuat cu ideile găsite de noi, băiețelul nostru nu ar mai fi terminat clătitele niciodată, ci ar fi rămas la morar ca ucenic, s-ar fi făcut ornitolog, fascinat fiind de barza de la moară, ar fi renunțat la clătite, pentru că i s-au părut mult prea grele sarcinile lăsate de mama, mai ușor ar fi fost să se joace cu vitelusii pe câmpie și să bea lapte, ca să ii treacă foamea și tot așa, pe lângă carte, până departe… : ))
joaca de-a copilaria 